Legal Digest2 August 20210 comments

Succint despre inteligența artificială, algoritmi și concurență

Este dificil să ne imaginăm astăzi interacțiunea umană fără instrumentele de inteligență artificială. Comoditatea pe care o oferă aplicațiile din telefoanele inteligente, motoarele de căutare în mediul online, sau rețelele de socializare a creat noi obișnuințe la care puțini ar dori să renunțe. În activitatea economică, există o gamă largă de produse digitale bazate pe inteligență artificială menite să vină în ajutor atât întreprinderilor care produc, furnizează, distribuie produse și servicii, cât și consumatorilor.

La nivel doctrinar, precum și forurile legislative și de reglementare există dezbateri referitor la siguranța pe care o oferă utilizarea pe larg a instrumentelor de inteligență artificială. Pe de o parte, este unanim recunoscut beneficiul pe care soluțiile inovative de inteligență artificială îl aduc economiei și societății în general. În același timp, există îngrijorări legate în mare parte caracterului opac al instrumentelor și algoritmilor de inteligență artificială. Inteligența artificială reprezintă un domeniu neînțeles pentru marea majoritate a oamenilor, iar orice este neînțeles necesită precauție.

Principalele subiecte de interes țin de definirea inteligenței artificiale, clasificarea algoritmilor bazate pe inteligență artificiale și practicile anticoncurențiale facilitate de acestea, răspunderea pentru comportamentul algoritmic, precum și necesitarea modificării reglementărilor de dreptul concurenței pentru a face față noilor provocări. Ne-am propus mai jos, să facem o succinta prezentare a acestor subiecte.

Ce este inteligența artificială?

O definiție juridică, unanim acceptată, la acest moment nu există. O definiție largă, care include toate elementele unui sistem de inteligență artificială a fost oferită de grupul de experți de nivel înalt organizat de Comisia Europeană în anul 2019. În raportul lor[i], grupul de experți a definit sistemele de inteligență artificială ca fiind sisteme software (și, eventual, hardware) proiectate de oameni, care, dacă li se dă un obiectiv complex, acționează în dimensiunea fizică sau digitală, percepând mediul prin intermediul preluării datelor, prin interpretarea datelor structurate sau nestructurate colectate, prin raționarea cu privire la cunoștințe sau prin prelucrarea informațiilor obținute din aceste date și prin deciderea celor mai bune acțiuni care trebuie întreprinse pentru a realiza obiectivul dat. Sistemele de inteligență artificială pot să utilizeze reguli simbolice sau să învețe un model numeric și, de asemenea, își pot adapta comportamentul analizând modul în care mediul este afectat de acțiunile lor anterioare.

În plan concurențial, această definiție oferă următoarele indicii importante privind sistemele de inteligență artificială:

(a) ele studiază și analizează diferite elemente din lumea înconjurătoare și țin cont de complexitatea acesteia. Folosite în activitatea economică, sistemele de inteligență artificială pot studia și analiza întreprinderile concurente și comportamentul acestora, consumatorii și comportamentul lor, prețurile pentru produse și servicii concurente, intrările și ieșirile de pe piață, riscurile financiare și economice eventuale, condițiile generale de piață.

(b) sunt create de oameni pentru a rezolva sarcini de complexitate diferită. Ele sunt utilizate în activitatea economică fiind, de regulă, create de întreprinderi, folosind cunoștințele, resursele umane și materiale proprii, fie de companii de tehnologii informaționale, care comercializează ori licențiază produsele de inteligență artificială întreprinderilor interesate.

(c) dispun de un anumit nivel de autonomie față de creatorii lor, în special dacă utilizează tehnicile de învățare automată. Acest grad de autonomie poate duce la apariția unor comunicări și interacțiuni algoritmice, fără implicarea directă a comunicării și interacțiunii umane.

(d) ating scopuri specifice pentru care au fost create. Precizia și rapiditatea cu care sistemele de inteligență artificială pot soluționa problemele pentru care au fost create depășesc cu mult capacitățile umane.

(e) elementele de bază ale inteligenței artificiale sunt infrastructura în care operează, datele, care sunt combustibilul inteligenței artificiale, și algoritmii, care sunt neuronii inteligenței artificiale.

Ce sunt algoritmii și cum pot facilita practicile anticoncurențiale?

La fel, nu există o definiție juridică unanim recunoscută, chiar dacă noțiunea de „algoritm” este cunoscută și folosită demult. Algoritmul este definit ca fiind o secvență de reguli care urmează a fi executate într-o ordine exactă pentru îndeplinirea unor sarcini date. Este de asemenea un exercițiu de logică care generează un anumit rezultat dintr-o intrare specifică de date[ii].

La momentul actual au fost dezvoltate serii întregi de algoritmi de inteligență artificială, care pot fi utilizați în cele mai diverse domenii de activitate umană. În scopurile analizei impactului asupra concurenței, autoritățile de concurență din unele țări au propus clasificarea acestora în dependență de sarcina pe care o îndeplinesc, parametrii intrărilor utilizate sau metodele de învățare aplicate. De exemplu, în studiul comun realizat de autoritățile franceze și germane asupra algoritmilor[iii] au fost evidențiate următoarele tipuri de algoritmi folosiți în activitatea economică de întreprinderi.

(1) Algoritmii de colectare și monitorizare a datelor despre concurenți, consumatori, condițiile de piață. Activitățile de colectare a datelor și de monitorizare reprezintă o practică firească pentru comerțul electronic. La o asemenea concluzie a ajuns și Comisia Europeană la efectuarea investigației sectoriale privind comerțul electronic în 2015[iv]. Algoritmii de monitorizare au un potențial anticoncurențial, și pot facilita acordurilor verticale sau orizontale anticoncurențiale. De exemplu, compania Asus a fost sancționată de Comisia Europeană pentru încheierea unui acord vertical anticoncurențial, prin restricționarea dreptului comercianților online cu amănuntul de a stabili în mod independent prețurile de revânzare[v]. Într-un alt caz, compania Casio a fost sancționată de autoritatea de concurență din Marea Britanie pentru încheierea unui acord vertical de fixare a prețurilor de revânzare pentru a preveni publicitatea sau vânzarea tastierelor digitale la un preț mai mic decât cele stabilite de Casio[vi]. Îndeplinirea acordului era monitorizată cu ajutorul motoarelor de căutare din Internet și a programului informațional care întocmea rapoarte în baza rezultatelor căutării.

(2) Algoritmi de preț (pricing algorithms). Algoritmii de preț sunt indispensabili la aplicarea prețurilor dinamice în condițiile economiei digitale, când prețurile sunt flexibile și se adaptează în baza ofertelor existente pe piață. În acest sens, Raportul Comisiei[vii] a notat că vânzătorii online folosesc instrumente de fixare sau schimbare a prețurilor în scopul monitorizării prețurilor stabilite de alți vânzători și își adaptează prețurile în dependență de propriile necesități. Conform Raportului, 78% din distribuitorii cu amănuntul respondenți care folosesc programe pentru a urmări prețurile își ajustează subsecvent propriile prețuri la cele concurente. 87% din distribuitorii cu amănuntul respondenți au declarat că ei nu folosesc prețuri dinamice sau personalizate, în sensul fixării prețurilor pe baza urmăririi comportamentului consumatorilor în spațiul online, în timp ce 2% în mod explicit au confirmat că au folosit asemenea tehnici.

Utilizarea algoritmilor de preț sunt cele mai discutate în literatura de specialitate ca având un potențial anticoncurențial. În Marea Britanie autoritatea de concurență a sancționat companiile Trod Limited și GB eye Limited (GBE) pentru încheierea unui acord anticoncurențial, facilitat cu ajutorul algoritmilor de preț[viii]. Esența practicii anticoncurențiale de care au fost acuzate aceste companii ținea de înțelegerea lor de a nu stabili prețuri mai mici pentru produsele pe care le comercializau pe platforma Amazon UK (postere și rame dedicate sportului sau divertismentului) pe care acestea le procurau cu ridicata din aceeași sursă. Algoritmul de preț folosit de părți presupunea identificarea prețurilor stabilite de concurenți și schimbarea automata a prețurilor, care să fie mai mici decât cele ale produselor concurente comercializate prin Amazon UK, cu excepția produselor Trod și CBE.

(3) Algoritmi de personalizare a produselor și serviciilor în baza datelor consumatorilor. Acești algoritmi sunt utilizați la personalizarea produselor și serviciilor în dependență de preferințele consumatorilor, utilizând tehnologiile de targetare, modelele de prognoză și datele consumatorilor din internet. Cu utilizarea algoritmilor, consumatorii primesc sugestii de produse care corespund intereselor personale și istoricului cumpărăturilor de pe site-urile de comerț electronic.

(4) Algoritmi de clasificare (ranking algorithms). Scopul algoritmilor de clasificare este de a plasa cantități mari de elemente în categorii specifice pentru a obține scorul cel mai bun pentru criteriul sau parametrii de căutare identificate de utilizator. Multe programe de tehnologii informaționale conțin algoritmi de filtrare sau clasificare, care selectează cele mai bune rezultate pentru cererea de căutare și le grupează într-o listă ierarhizată.

Algoritmii de clasificare pot fi configurați astfel încât întreprinderea să obțină beneficii anticoncurențiale, în special atunci când deține poziție dominantă. De exemplu, Google Shopping a fost sancționat de Comisia Europeană pentru abuz de poziție dominantă pe piața motoarelor generale de căutare promovându-și propriul serviciu de comparare a prețurilor în cadrul rezultatelor căutărilor, în detrimentul serviciilor concurenților[ix].

Există și cazuri în care acordurile anticoncurențiale au fost exceptate datorită faptului că algoritmul utilizat aduce beneficii consumatorilor. De exemplu, autoritatea de concurență din Luxembourg a adoptat decizia de a excepta acordul cu privire la aplicarea unui algoritm de fixare a prețurilor încheiat de Webtaxi, o platformă de comandare a serviciilor de taxi din Luxembourg. Companiile de taxi foloseau această platformă, care fixa tarife pentru operatorii de taxi cu ajutorul unui algoritm de preț. Autoritatea a ajuns la concluzia că acest angajament este un acord anticoncurențial prin obiect, însă a stabilit, că tarifele obținute cu ajutorul algoritmului erau în beneficiul operatorilor de taxi participante la platformă precum și a consumatorilor. Consumatorii obțineau un preț egal sau mai mic decât prețurile stabilite cu ajutorul taximetrului. Autoritatea de asemenea a stabilit, că prețul per kilometru stabilit de Webtaxi era mai mic decât prețurile aplicate de concurenții direcți, iar concurența prin preț pe piața serviciilor taxi nu a fost înlăturată, cota Webtaxi fiind sub 26%[x].

Cine poartă răspundere pentru comportamentul algoritmic?

Algoritmii facilitează o interacțiune mult mai sofisticată, decât interacțiunea umană. Astfel nu poate fi exclusă posibilitatea ca algoritmii să dezvolte forme complexe și subtile de comportament, astfel încât să interacționeze cu algoritmii concurenți sau să se comporte abuziv, în mod unilateral, generând excluderea de pe piață a întreprinderilor sau exploatând concurenții, ori consumatorii. Problema răspunderii juridice apare în special pentru algoritmii bazați pe învățare automată (mashine learning), care dispun de o autonomie și independență mai mare în luarea deciziilor de comportament, fără implicarea factorului uman.

În literatura de specialitate există multe dezbateri privitor la răspunderea pentru comportamentul algoritmic autonom. Mesajul autorităților de concurență este ca întreprinderile care utilizează instrumente de inteligență artificială să fie vigilente. În una din alocațiunile sale, dna Margrethe Vestagher, comisionarul european pentru concurență, a subliniat că „întreprinderile nu pot eluda de la responsabilitatea pentru coliziune, ascunzându-se în spatele unui program de computer. Ele trebuie să cunoască că la momentul în care decid să folosească un sistem automatizat, sunt responsabile pentru comportamentul acestui program”[xi].

În literatura de specialitate se conturează opinia, conform căreia răspunderea pentru comportamentul algoritmic ar putea fi tratată similar răspunderii principalului pentru acțiunile prepusului. Astfel, o întreprindere ar putea fi responsabilă pentru utilizarea unui algoritm care ia decizii cu privire la anumite comportamente pe piață. Comportamentul autonom al unui algoritm va fi atribuit întreprinderii, chiar dacă întreprinderea nu știa despre implicațiile anticoncurențiale ale algoritmului.

Este necesară modificarea Legii concurenței?

Oportunitatea adaptării cadrului normativ de reglementare noilor tehnologii informaționale utilizate în activitatea economică este discutată astăzi pe larg. Acestui subiect i-au fost dedicate studii realizate de diferite organizații la nivel internațional (inclusiv Rețeaua Internațională pentru Concurență (ICN), Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD), Comisia Europeană) precum și de autorități de concurență din diferite state (Germania, Franța, Portugalia și Marea Britanie). Aceste studii au fost realizate pentru a analiza efectele pro-concurențiale ale algoritmilor utilizați în activitatea economică, cât și pentru a identifica pericolele pe care le prezintă algoritmii pentru concurență.

Analizând cazurile anticoncurențiale investigate la nivel european până în prezent, se observă totuși că autoritățile de concurență dispun de instrumentele necesare, oferite de cadrul existent de reglementare. La fel, putem afirmă că și Consiliu Concurenței din Republica Moldova actualmente dispune de instrumentele necesare oferite de Legea concurenței și de regulamentele adoptate de Plenul Consiliului Concurenței, pentru a investiga potențiale practici anticoncurențiale comise sau facilitate de algoritmii de inteligență artificială.

Ceea ce este cu adevărat necesar ține de studierea și cercetarea inteligenței artificiale și algoritmilor ei. În Republica Moldova acestui domeniu de cercetare se acordă puțină atenție. Nu putem afirma, că inteligența artificială în activitatea economică nu prezintă interes pentru Republica Moldova, aceasta fiind aplicată în activitatea întreprinderilor locale. Opacitatea algoritmilor însă poate duce la interpretarea eronată a unor practici comerciale perfect legale sau benefice pentru consumatori, și le poate condamna din simplul motiv, că nu au fost înțelese.